Psihologie Practică

O nouă poezie din seria # PoeziiTerapeutice ! De data asta e despre depresie, care are și un nume personal: Depresina Catastrofescu. Poezia descrie cele mai frecvente simptome ale depresiei și prezintă, pe scurt și în manieră artistică, unele strategii de a o ține sub control:   Sunt o doamnă cam tăcută,   Supărată mai mereu   Și o să devin căruntă   De atâta rău și greu.   Chiar nimic nu merge bine   Și aș vrea doar să dispar   Să anihilez îmi vine   Tot ce nu pot să repar.   Totul e o catastrofă   Iar mai rău nici că se poate!   Eu aș mai scrie o strofă,    Dar mi-e lehamite de toate!   Tot ce-i rău e pentru mine   Dedicat, parcă, cu drag.   Când zic și eu că-i mai bine,   Răul iar apare-n prag.   De-aia nu mai fac nimica.   La ce bun să mai trăiesc?   Stai, iar vine Vasilica   Și îmi zice să vorbesc!   Vasilica-i optimistă,   Dar ascultă cu răbdare   Cum eu mă plâng de-a mea viață   Chiar în orice-mprejurare.   Mă convinge c-ar fi bi

"Știu că pot să contez întâi pe mine și apoi să am încredere în orice prieten". Citatul este dintr-o melodie și exprimă un mare adevăr cu privire la oameni: oricât de bine intenționați ar fi, nu te poți baza pe ei 100%. De aceea, acceptă ajutorul lor atunci când îl primești, iar în rest descurcă-te singur! Fără să judeci pe nimeni și fără să te superi, ci, pur și simplu, din convingerea că așa e cel mai bine. În fond, mai mult decât faci tu însuți pentru tine nu poate face decât Dumnezeu!💕